De ce aş vrea să am o religie

Îs încă la vârsta aia ingrată la care mai fac un ban în plus dând oamenilor fluturaşi pe stradă „here, throw this away for me”, după care îl cheltui pe tricouri personalizate, după care stau trează noaptea întrebându-mă dacă îmi irosesc viaţa. Ultima chestie cu care mi-am pierdut 30 de litri de timp îi probabil cel mai naşpa joc din lume ever şi nu îl recomand la nimenea.

Pentru început, după ce-l instalezi, poţi să-l porneşti numai după o grămadă de vreme, îţi trebuie o sută de plug-in-uri şi rahaturi de compatibilitate. Când în sfârşit îl deschizi, afli că totul e aproape la întâmplare. Nu este niciun manual ataşat sau, dacă este, e scris cu foarte mult timp în urmă şi regulile nu se mai aplică la versiunile actuale. Îţi ia inadmisibil de mult timp numai să-ţi dai seama cum să mergi, cum să crouch, cum să vorbeşti cu ceilalţi jucători. Foarte frustrant. Uneori îţi dai seama că, fără niciun motiv logic, vezi bine doar jumătate de ecran, sau oboseşti mai repede ca alţii, sau poţi să sari mai sus ca alţii. Nu poţi să repari chestiile astea oricât întrebi pe forum-uri. Nu se ştie cu siguranţă exact ce trebuie să faci în joc. De obicei te uiţi la ce fac jucătorii mai vechi şi încerci şi tu. Niciodată nu ştii cât de bine stai pentru că nu primeşti puncte pentru nimic. Trebuie să-ţi ţii tu condica. Te gândeşti „păi aş merita 50 de puncte pentru că am învăţat să trag bine la ţintă, mai încă 20 XP pentru c-am ajutat câinele ăla”, tot aduni acolo şi-ţi iese cam pe la 2000 şi ceva de puncte. Te uiţi în jur şi vezi că altu’ are 13 000 de buline, altu’ are 700 de bănuţi de aur, fiecare măsoară în altceva şi nimeni nu ştie care se descurcă cel mai bine în joc. Câteodată vine careva şi spune „eu îs cel mai bun jucător de-aici!” şi te gândeşti mna, aşa o fi atunci, o fi ştiind el ceva. Comunitatea îi în general oricum compusă din o mulţime de idioţi care în loc să-şi vadă de treaba lor te sabotează sau dau sfaturi încontinuu, chiar dacă nimeni nu ştie exact ce şi cum tre’ să faci ca să câştigi. Dacă îţi alegi un quest şi te trezeşti rătăcit într-un labirint pe undeva, poţi să încerci să găseşti o ieşire dacă vrei, dar nu se ştie sigur că există una pentru că sunt generate aleatoriu. Este când îţi alegi un quest prost şi atunci nici nu mai poţi să renunţi şi rămâi prins acolo. În rest, jocul nu are nicio continuitate şi nu eşti niciodată sigur ce se întâmplă în urma acţiunilor tale. Sunt o grămadă de bug-uri. Uneori butoaiele roşii explodează, alteori nu, alteori îţi explodează arma în mână. Îţi pică grinzi în cap în cele mai neaşteptate momente. Câteodată se închide brusc, din senin, chiar dacă mergea perfect, şi când vrei să intri la loc îţi apare o eroare de regiştri şi nu mai poţi să-l mai deschizi niciodată ş-ai dat banii degeaba.

Aşa că-ţi bagi picioarele şi îl dezinstalezi şi te gândeşti de ce naiba ar vrea cineva să joace idioţenia asta, tre’ să ai ceva trisomii ca să-ţi placă să stai în stresul ăla, să-ţi tot baţi capu’ de unu’ singur şi nici măcar să nu ştii dacă ai câştigat sau nu, în fine oricum eu am o viaţă de trăit care nu e foarte uşoară dar cel puţin nu e haotică şi fără sens, ştiu care-i locul meu, ştiu ce scop am, ştiu că cineva s-a gândit la tot de dinainte, ştiu ce trebuie să fac şi ce nu, n-am timp de pierdut cu prostii din astea.

One Response to De ce aş vrea să am o religie

  1. Bun, da’ cum se numește jocul? Că mna, mă gândesc că cei suficient de masochiști ar avea chiar șansa să se bucure de el o vreme.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Connecting to %s