Prima mea relaţie care o durat mai mult de o lună de zile o fost cu un coleg de liceu de aceeaşi vârstă pe care l-am cunoscut într-o zi întâmplător pe hol. Peste ceva timp, nu mai ţin minte exact cât timp dar nu cred că eram deja împreună, în fine e irelevant oricum, peste ceva timp deci ieşeam într-o după-amiază din şcoală cu el şi cu Ale. Am făcut câţiva paşi până la colţul străzii şi acolo ne-a abordat politicos un nene pe mine şi pe Ale, noi eram mai în faţă. În prima secundă am crezut că-i vreun martor al lui Iehova sau cine ştie ce fel de diliu. Ne-a întrebat câţi ani avem. Noi i-am zis bucuroase, cum să nu te bucuri când eşti tânăr. Sau de zodie o întrebat? Nu mai ştiu. Mă rog. Între timp ne ajunsese din urmă şi respectivul. Şi acuma să vezi fază. Nenea îi zice peruşului ceva de genul „fată, 17 ani, balanţă” şi peruşul sare pe cutie şi scoate o hârtie de-acolo. Am uitat să vă zic că ăsta avea o cutie de gât şi un peruş. După aia îi zice peruşului să scoată şi pentru Ale şi ne dă foile. Ce să facem cu ele? Zice să citim. Mă uit la Ale, ea se uită la mine, despachetăm foile. Înăuntru un fel de mini-horoscop despre „vei avea succes şi un străin înalt brunet” etcetera. No bine, ăăă, mersi, ţine-le înapoi, pa. El zice că nu, că trebe să plătim. Ce? Că să plătim, nu-mai-ţin-minte-cât-exact dar oricum în jur de 15 lei fiecare. Pentru ce să plătesc? Că am citit, asta înseamnă că trebe să plătim, că pasărea bla bla bla. N-am bani du-te mă de-aici. El, mai supărat, că să plătim că aşa-i înţelegerea. Eu că care înţelegere. Şi nu ne lăsa să mergem mai departe.
Eu prind curaj uitându-mă la Ale şi îi zic că sun Poliţia, scot şi telefonul, formez şi numărul, el începea deja să înjure şi să strige aşa că sun de-a binelea. Alo bună ziua sunt aicea în faţă la Gojdu cu nişte colegi şi un nene cu păcăleli din alea cu peruşu nu ne lasă să plecăm şi tot ne ameninţă să plătim că de nu. Doamna râde oleacă şi zice no bine, o să plece el imediat dacă aţi sunat, mai staţi un minut la telefon să vadă că vorbiţi şi dacă chiar nu vă lasă în pace atunci sunaţi iar şi trimitem pe cineva. Ea închide şi io mă mai fac că-i povestesc una-alta, privind între timp la nenea care făcea semicercuri urlând şi ameninţa că-mi dă cu peruşul în cap sau cu cutia în cap sau cu capul de stâlp, bine bine doamnă, atunci aşteptăm să vină o echipă, mulţumim. Auzind că se îndreaptă Poliţia Română spre noi, mai suduie vreo două şi dă să plece mega-scandalizat. De pe celălalt trotuar se uitau la el toţi oamenii din staţia de tramvai.
Şi atunci, doamnelor şi domnilor, fostul meu prieten care până acuma tăcuse mâlc şi nu zisese nimica, se duce la el, se duce la el şi îi fucking dă 30 de lei. Ăsta îi ia şi dispare. Rămân fără aer. POFTIM?!!?!?! Ce-ai făcut?!! I-ai dat bani?!?!? De ce dracu i-ai dat bani!!! De ce i-ai dat bani!!! Jur că mă umplu de furie şi acuma când îmi amintesc. Îmi venea să îndoi toţi pereţii. Ce putea să ne facă ăla în plină zi în mijlocul târgului la 10 metri de 50 de oameni mai ales când eu chemasem şi Poliţia. De ce i-a dat baaaaani!!!
Staţi să mă adun o secundă.
Aşa. Nu mai ţin minte de nervi ce răspuns am primit, a fost oricum o idioţenie de genul „ca să-l liniştească” livrată pe tonul ca şi cum omul ăla ne făcuse un sex micuţ şi acuma îi eram datoare şi noi ete nesimţitele nu voiam să plătim. Oprim acum cadrul la scena cu miluirea găinarului şi sărim un an şi ceva în viitor, la banchetul de sfârşit de-a doişpea. Chiar acum ieşim eu şi fostul afară juma’ de oră ca să vedem care ce-a mai făcut, ba uite că eu o duc mai bine, ba nu că eu, aşa e, ai dreptate.
Şi aflu cu ocazia asta că a reuşit să îşi ducă la îndeplinire un plan pe care îl mai menţionase şi înainte (dar desigur nu-l luasem în serios). Anume: a furat 5 000 de euro de la UE. Nu ştiu să explic detaliat cum, el făcuse un proiect cum că chipurile doreşte să revitalizeze agricultura României şi să planteze un hectar de ţelină sau marijuana sau ce-o fi, iar Uniunea pentru că doreşte să determine tinerii să se implice şi ei ca să nu fie numa’ moşii agricultori i-a dat nişte bani. Desigur, a durat nu ştiu câte luni şi o fost nevoie să dovedească ce şi cum ca să primească banii dar cum n-am mai auzit de la el de atunci o să presupun că a scăpat bine-mersi. Trecând peste cât de jenibilă e toată faza şi peste cum m-am simţit ruşinată deşi nu eram implicată direct şi peste ce nefericit e că gândirea asta ne îngroapă numai mai adânc în noroi în loc să facă ceva pentru viitor, l-am întrebat „mna şi ce-ai făcut cu banii?”.
Păi şi-a luat maşină.
Şi am stat şi m-am gândit şi-am tot rumegat la asta. Le-am povestit ăstora de la medicină, Ale, Ema, colegilor, şi am făcut punct culminant, pe un ton critic: „şi ce crezi c-a făcut cu banii? Şi-a luat maşină. Lol!” Da’ tu ce-ai fi vrut să facă cu banii? D-apăi nu ştiu, să îi investească cumva. Ce să investească mă la vârsta asta fii serioasă. Şi aflu că de fapt toţi ar fi făcut la fel, mă rog, fetele au zis că şi-ar fi luat maşină ŞI pantofi.
Ş-apoi am mai cugetat un pic. Îs eu programată greşit sau ce? Dac-aş primi eu acuma 5 000 de euro din senin, cred c-o maşină ar fi ultima mea grijă. La 19 ani mi se pare că o maşină nu-i o investiţie, îi o cheltuială. Să zicem că au ai tăi bani şi îţi cumpără şi ţie să ai. Asta îi altă treabă. Înseamnă că eşti cât-de-cât aranjat cu tot ce-ţi trebuie şi acuma îţi mai lipsea doar un mijloc comod de locomoţie. Dar dacă tu n-ai avut nici bani să te duci la o facultate mai bună într-un oraş mai mare şi dacă sincer vorbind nici măcar nu ştii sigur când o să apuci să-i mai faci plinul după ce-o cumperi şi dacă practic nici nu te duci nicăieri niciodată, la ce pula calului îţi trăbă maşină la 19 ani? Ca să mergi dimineaţa la cursuri cu ea? În Oradea, unde ajungi oriunde în 10 minute pe jos? Ca să mergi la băute cu ea şi să nu bei? Sau la ce îţi trebe? Pentru gagici poate? Da’ nu-ţi împrumuta oricum tac-tu dacă-ţi trebuia la agăţat? Că o are pe aia faină şi încă una de serviciu. La ce îţi trebe maşină?! Şi mai ales la ce îţi trebe să dai 5 000 de euro pe o maşină, când bunicu-tău ţ-ar fi dat-o gratis dacă îl rugai. Explicaţi-mi şi mie cum vine asta.
Pentru că acuma îs foarte sigură că nu îs eu aia sărită. Eu cred că se poate să investeşti „la vârsta asta”. Investeşti exact în tinereţea ta. Maşină o să ai toată viaţa după ce te pui bine pe roate, da’ niciodată nu o să mai ai 19 ani. Investeşti, de exemplu, într-o educaţie mai bună, te duci la o universitate care chiar are ceva renume, aici sau afară. 5 000 de euro nu par aşa mult, dar îs de ajuns pentru început. Sau investeşti într-o călătorie şi te duci prin lume de capul tău şi înveţi alt fel de lucruri despre viaţă. Şi cu ocazia asta îţi pui braces şi îţi repari dinţii. Şi îţi iei o bicicletă. Sau un laptop bun. Sau mai bine îi păstrezi pentru când o să vrei să eviţi un credit de la bancă. Sau îţi cumperi un teren sau ceva la care creşte preţul în timp (asta o zis Bogdan). Sau îţi faci un laborator de chimie şi îţi urmezi hobby-ul (Ionuţ). Sau îţi iei slujba care te face fericit chiar dacă e prost plătită şi mai iei din banii ăştia ca să poţi trăi (Sima).
